Explicația cercetătorilor: de ce ajungi să urăști pe toată lumea, la bătrânețe

Este ușor să-ți dai seama că majoritatea vârstinicilor sunt mai irascibili, dar mulți dintre ei ajung să urască pe toată lumea după o anumită vârstă și există o explicație.

Chiar dacă ura pare un sentiment extrem de puternic și radical, acesta este deseori asociat cu oamenii bătrâni. După un anumit prag, nu mai caută să-și facă prieteni, nu mai au răbdare cu cei din jur și nu mai tolerează discuțiile inutile. În același timp, numărul oamenilor cu adevărat apropiați s-a micșorat semnificativ și are legătură neapărat cu decesul lor, ci cu selecția naturală. Când ești mai bătrân, ești selectiv cu persoanele pe care le consideri prieteni și cărora le povestești cam orice.

Un studiu recent a confirmat faptul că oamenii din ziua de azi au mult mai puțin confidenți sau prieteni apropiați decât în urmă cu 25 de ani. Aproape 50% dintre cei chestionați se destăinuie unui prieten drag pe o problemă importantă doar o dată pe parcursul a șase luni, iar asta nu are neapărat legătură cu vârsta.

Încercând însă să izoleze mai multe cauze care te fac să nu mai suporți foarte mulți oameni, când depășești o anumită vârstă, psihologii au ajuns la câteva concluzii.

1. Când ai mai multă experiență de viață, în mod automat, te cunoști mai bine pe tine ca om și, la fel, pe cei din jur. Când ești tânăr, ți-e foarte ușor să te implici în drama relației unui prieten sau în problemele sale de familie. La bătrânețe, îți dai seama că este mai bine să menții distanța făță de problemele altora și să fie un pic mai rezervat în a da sfaturi. Nu în ultimul, îți dai seama că este o pierdere de timp și energie să încerci să rezolvi problemele multor oameni. 
2. Nu mai ai timp să dedici interacțiunilor inutile. La tinerețe, vorbeai serios când spuneai că ar trebui să ne vedem în curând, atunci când de întâlneai întâmplător cu un vechi prieten. Gestul cu pricina vine din cauza faptului că te simți izolat, ești foarte implicat în muncă, încerci să faci față responsabilităților și trăiești cu impresia că ți-ai neglijat prietenii. La bătrânețe, ești conștient că interacțiunile tale regulate sunt cu oamenii pe care ți-i dorești, iar când te întâlnești cu un vechi prieten, te mulțumești cu a spune ”Mă bucur să te văd”.
3. La tinerețe, timpul nu este o problemă. Simți că poți face orice și nu îmbătrânești niciodată. La bătrânețe, ești convins că nu este așa și începi să faci doar lucrurile care te fac fericit și sunt importante pentru tine. În loc să ieși la băut cu prieteni, încerci să dedici timp unui hobby. Prepari o cină pentru persoana iubită sau îți surprinzi membrii familiei cu un cadou. 
4. Nu mai cauți să-ți faci prieteni noi. Când ai absolvit liceul sau facultatea, viața ta se schimbă radical, iar transformarea este dureroasă, de cele mai multe ori. În timp ce în adolescență și în jurul vârstei de 20 de ani petreci o mare parte din timp cu prieteni dragi, situația este cu totul alta la bătrânețe. Din momentul în care te-ai angajat, oportunitățile reale de a-ți face prieteni noi se limitează semnificativ.

Majoritatea sunt cunoștințe de care te leagă circumstanțe. Mai mult decât atât, nici nu mai faci vreun efort în această direcție și realizezi că oamenii tăi dragi s-au mutat sau sunt dependenți de angajamente legate de familie. În final, familia ajunge să fie cea mai importantă, atât pentru tine, cât și pentru cei din jur.